
Mi`a zis Rebecca acum cateva zile intr`un comentariu la o postare anterioara sa`l sun. Nu a fost nevoie, m`a sunat el pe mine ieri, mi`a zis ca vrea sa vorbeasca cu mine foarte serios, ca vrea neaparat sa ne vedem.
Nu stiam ce sa fac, imi era frica sa ma inalnesc cu el, frica de ceea ce ar putea fi, frica de acea EU care de fiecare data se intoarcea in bratele lui.
Ne`am intalnit. Mi`a spui ca ii pare rau pentru tot, ca acum si`a dat seama ca timpul a trecut pe langa noi degeaba, ca orice am fi facut perioada asta, ca indiferent cu cine a fost el, ce`a facut el, cu cine am fost eu , ce`am facut eu, tot unul la celalalt revenim.
Mai sigur de atat nu a fost niciodata in viata lui, pana acum nu stia ce vrea, a fost o perioada din viata lui in care a fost foarte derutat , nu se mai regasea nici pe el, dar a stat si s`a gandit si el fara mine nu poate sa stea, viata lui fara mine nu isi urmeaza cursul perfect, sufletul lui e incomplet fara mine.
Dupa ce mi`a spus vorbele astea, s`a dus la bar sa`mi comande o cafea, nu stiam eu atunci de ce la bar si nu o cheama p`aia la masa sa ii zica ce vrea.
Cand a venit cafeaua si`am vrut sa beau ... pe farfuriuta ceva micutz si frumos stralucea. UN INEL , vrea sa ma marit cu el, vrea sa incepem o viata impreuna, nu vreau sa mai stam departe unul de celalalt, nu vrea sa mai treaca niciodata prin momentele cand ajungea acasa si nu ma gasea.
Nu stiu ce sa fc, nu stiu ce decizie sa iau. Il iubesc din tot sufletul meu, e singurul barbat cu care m`am gandit vreodata sa`mi fac o familie, cu care vreau un copil, dar in momentul asta nu stiu ce sa fac.
In seara asta mesaj : ,, Te iubesc cu toata fiinta mea, decizia iti apartine doar tie, am fost un prost ca am asteptat atat, gandeste`te binem te rog din suflet. Noapte buna, iubirea mea ! ''
Mi`e dor ...