A trecut 1 an ..

Un an ... a trecut un an si aproape 2 luni. Dupa atata vreme, dupa atatea lacrimi, nopti nedormite, pachete de tigari, mult, mult alcool, inca ma gandesc la tine.

Ma linistisem, nu ma mai gandeam atat de mult la tine, nu ma mai trezeam noaptea plangand, nu mai stateam singura intre 4 pereti plangandu`mi de mila, pana ieri. Pana m`ai sunat, desi mi`am schimbat numarul de telefon, desi am rupt orice legatura cu tot ce tinea de tine, cu toti prietenii comuni, cu absolut tot, totusi ai facut din nou rost de numarul meu.

Nu neg, in adancul sufletului imi doream sa faci lucrul asta, in adancului sufletului imi doream sa aud telefonul sunand si sa fi tu, dar acum iar nu am liniste.

M`ai rugat sa ne vedem la o cafea, si`am zis ,, NU ''. Nu stiu cum de am putut sa fac asta. Mi`ai zis ca te simti singur, ca ti`ai dat seama de toate greselile care le`ai facut si ca ai vrea din tot sufletul sa ne vedem , sa bem o cafea amandoi si sa stam de vorba.

Ti`am zis ,, poate '' , desi nu vad rostul. Ma abtin de 3 ore sa nu te sun, sa nu te intreb ce faci, sa nu iti spun ,, hai sa ne vedem ''. Vreau sa te sun, vreau sa te vad ...

Nu ne`am mai vazut de 3 luni, nu te`am mai auzit de 3 luni ... mi`e dor.

Toata lumea imi spune sa nu ma intalnesc cu tine, fiecare fibra a corpului meu imi spune sa nu ma intalnesc cu tine, in schimb inima ... ah inima, ea tot timpul a fost de partea ta, de fapt ea tot timpul a fost cu tine, la tine .

Ce sa fac ? Sa ma intalnesc cu el, sau nu ?

Mi`e dor ...

Decizii, decizii !!

Atata timp am cerut dovezi, am zis ca atunci cand o sa vad negru pe alb niste lucruri, o sa stiu ce`am de facut. Lucrul dupa care am tanjit atat de tare, ieri l`am avut in fata mea, l`am vazut.

Mi`a zis Rebecca acum cateva zile intr`un comentariu la o postare anterioara sa`l sun. Nu a fost nevoie, m`a sunat el pe mine ieri, mi`a zis ca vrea sa vorbeasca cu mine foarte serios, ca vrea neaparat sa ne vedem.

Nu stiam ce sa fac, imi era frica sa ma inalnesc cu el, frica de ceea ce ar putea fi, frica de acea EU care de fiecare data se intoarcea in bratele lui.

Ne`am intalnit. Mi`a spui ca ii pare rau pentru tot, ca acum si`a dat seama ca timpul a trecut pe langa noi degeaba, ca orice am fi facut perioada asta, ca indiferent cu cine a fost el, ce`a facut el, cu cine am fost eu , ce`am facut eu, tot unul la celalalt revenim.

Mai sigur de atat nu a fost niciodata in viata lui, pana acum nu stia ce vrea, a fost o perioada din viata lui in care a fost foarte derutat , nu se mai regasea nici pe el, dar a stat si s`a gandit si el fara mine nu poate sa stea, viata lui fara mine nu isi urmeaza cursul perfect, sufletul lui e incomplet fara mine.

Dupa ce mi`a spus vorbele astea, s`a dus la bar sa`mi comande o cafea, nu stiam eu atunci de ce la bar si nu o cheama p`aia la masa sa ii zica ce vrea.

Cand a venit cafeaua si`am vrut sa beau ... pe farfuriuta ceva micutz si frumos stralucea. UN INEL , vrea sa ma marit cu el, vrea sa incepem o viata impreuna, nu vreau sa mai stam departe unul de celalalt, nu vrea sa mai treaca niciodata prin momentele cand ajungea acasa si nu ma gasea.

Nu stiu ce sa fc, nu stiu ce decizie sa iau. Il iubesc din tot sufletul meu, e singurul barbat cu care m`am gandit vreodata sa`mi fac o familie, cu care vreau un copil, dar in momentul asta nu stiu ce sa fac.

In seara asta mesaj : ,, Te iubesc cu toata fiinta mea, decizia iti apartine doar tie, am fost un prost ca am asteptat atat, gandeste`te binem te rog din suflet. Noapte buna, iubirea mea ! ''

Mi`e dor ...

Poveste .

Un barbat in varsta de 92 de ani, barbierit proaspat, pieptanat la fel, s-a imbracat si la ora 8 dimineata s-a pornit inspre azil. Sotia lui in varsta de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viata si din acest motiv barbatul simte ca e nevoit sa-si paraseasca casa.

Sta in foaierul azilului asteptand si zambeste inspre noi atunci cand ii spunem ca i-am pregatit camera. In timp ce mergem spre lift, ii povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua si cuvertura de pe pat, ce are in camera.

-”Foarte mult imi place”- spune el si e incantat ca un copil de 8 ani, care acum urmeaza sa primeasca prima lui camera separata de la parinti.

-“Stimate Domn, inca nici nu ati vazut camera. Asteptati un pic inainte sa va pronuntati„-am raspuns eu.

-“Nu are nimic daca nu am vazut inca„ spune el. “Fericirea nu este dependenta de ceva anume. Eu aleg fericirea in mod independent. Faptul ca, imi place sau nu camera, nu depinde de mobilier sau decoratii, ci depinde de cum vreau sa o vad eu. Eu am decis deja in mintea mea. Camera imi place. Deciziile le iau in fiecare dimineata imediat ce ma trezesc. Pot sa iau decizia ca imi petrec ziua in pat si incerc sa enumar cate extremitati sau componente ale corpului meu nu functioneaza cum ar trebui sau ma dor. Sau pot sa spun multumesc cerului pentru tot si pentru ca ma pot misca. Fiecare zi este un cadou, daca pot sa-mi deschid ochii. Ma concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vietii mele. Batranetea, este ca si un cont in banca. Iei de acolo exact ce ai adunat. Vezi, sfatul meu este sa aduni multa multa fericire si amintiri frumoase in contul tau de amintiri. Si iti multumesc ca ti-ai adus aportul la contul meu, unde eu tot strang si mai strang”-spuse omul invatat.

Morala: Fericirea depinde de noi, de alegerile pe care le facem cu sufletul nostru si mai ales de ceea ce lasam cu adevarat sa ne influenteze viata!

Mi`e dor ...

Something beautiful ..

Cand nu iti spun ca te iubesc sa stii ca te iubesc mai mult
Esti un parfum sublim ce-l simt, fara cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer sa tac si sa ascult
Cand numar printre picaturi vechi juraminte...

Cand uit sa-ti spun ca te iubesc, sa nu tresari in visul tau
Si sa nu crezi ca te-am pierdut printr-o uitare...
Secunda-ti sunt intr-un abis, esti clipa sufletului meu
Prin intunericul prea dens te-mbrac in soare...

Cand nu ti-am spus ca te iubesc, te-am mai iubit inca odata
Si nestiind ca te ador, mi-ai plans in brate
Smaraldul trist din ochii tai m-a tot strigat ca altadata
Lasand durerea ce-o simteai sa ma agate

Cand nu-ti voi spune te iubesc, sa stii ca te iubesc din nou
Si-ti scriu pe buze un sarut ce nu te minte
Nu ma-nvata cum sa te chem in noapte cu al meu ecou!
Eu stiu sa-ti spun ca te iubesc fara cuvinte...

Mi`e dor ...

Is it ?

Nu mai e nevoie de cuvinte ...

Si`a plecat ...

Azi`dimineata a plecat in Italia ... nu stiu cum sa exprim ceea ce simt acum, nu stiu cum sa va fac sa intelegeti. Inainte chiar daca nu ne vedeam ca si cum am fi fost impreuna, dar ne mai vedeam ... puteam sa ma uit in ochii lui albastrii si sa ma linistesc. Acum ... acum in ai cui ochi o sa ma mai uit ? Cu cine o sa mai vorbesc in noptile tarzii si ale dracului de lungi ?

Daca inainte erau lungi ... acum cum o sa fie ? Parca o parte din mine a plecat cu el, o parte din mine e sub anestezie , nu mai simt .. parca as fi in transa.

M`a sunat azi`dimineata sa ne vedem, n`am putut sa ma intalnesc cu el, sa`l vad cum se urca`n masina si eu raman aici. S`a rupt ceva`n mine in momentul cand am auzit ca pleaca, parca inca o data mi s`a frant sufletul.

Inainte sa plece d`acasa, cat il astepta pe prietenul lui la el, am vb`it la telefon ... cred ca am vb`it vreo 2 ore. Mi`a zis sa nu`l uit ... sa`l astept, ca noi doi vom fi din nou impreuna. Mi`a promis. Cred ca e prima data de cand ne`am despartit cand ma agat de fiecare cuvant al lui, de fiecare promisiune.

Nu am chef de nimic ... am fumat unpachet de tigari si`am baut vreo 3 cafele de azi`dimineata pana acum. Azi is lipsita de orice sentiment .. ma simt goala, ma simt grea ... o sa`mi fie dor de el, o sa`mi fie extrem de dor de el. Plang si zambesc in acelasi timp ... mi`a zis ca a luat o poza cu noi doi la el, de fiecare data cand o sa se uite la ea, mi`a zis ca o sa simt ...

Mi`e dor ...