Un an ... a trecut un an si aproape 2 luni. Dupa atata vreme, dupa atatea lacrimi, nopti nedormite, pachete de tigari, mult, mult alcool, inca ma gandesc la tine.Ma linistisem, nu ma mai gandeam atat de mult la tine, nu ma mai trezeam noaptea plangand, nu mai stateam singura intre 4 pereti plangandu`mi de mila, pana ieri. Pana m`ai sunat, desi mi`am schimbat numarul de telefon, desi am rupt orice legatura cu tot ce tinea de tine, cu toti prietenii comuni, cu absolut tot, totusi ai facut din nou rost de numarul meu.
Nu neg, in adancul sufletului imi doream sa faci lucrul asta, in adancului sufletului imi doream sa aud telefonul sunand si sa fi tu, dar acum iar nu am liniste.
M`ai rugat sa ne vedem la o cafea, si`am zis ,, NU ''. Nu stiu cum de am putut sa fac asta. Mi`ai zis ca te simti singur, ca ti`ai dat seama de toate greselile care le`ai facut si ca ai vrea din tot sufletul sa ne vedem , sa bem o cafea amandoi si sa stam de vorba.
Ti`am zis ,, poate '' , desi nu vad rostul. Ma abtin de 3 ore sa nu te sun, sa nu te intreb ce faci, sa nu iti spun ,, hai sa ne vedem ''. Vreau sa te sun, vreau sa te vad ...
Nu ne`am mai vazut de 3 luni, nu te`am mai auzit de 3 luni ... mi`e dor.
Toata lumea imi spune sa nu ma intalnesc cu tine, fiecare fibra a corpului meu imi spune sa nu ma intalnesc cu tine, in schimb inima ... ah inima, ea tot timpul a fost de partea ta, de fapt ea tot timpul a fost cu tine, la tine .
Ce sa fac ? Sa ma intalnesc cu el, sau nu ?
Mi`e dor ...
