Inca o luna ...

Tic`Tac , Tic`Tac . In fiecare secunda sunetul ceasului imi aminteste ca mai am o luna si plec, o sa ma rup de tot si toate o perioada. O sa ma rup de Romania ... nu doar de orasul in care am trait cea mai frumoasa poveste de dragoate, in care am experimentat cele mai frumoase sentimente ... in care am facut dragoste cu el pana ajungeam sa ating Cerul.

Cred ca e cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau si nu neaparat pentru ca vreau sa fug de el ... nuuuuuu, vreau sa ma regasesc pe mine.

O sa`mi fie greu, pentru ca el o sa fie aici, eu o sa fiu acolo, dar dorul, durerea, in fiecare zi o sa`mi aminteasca de el. In visele mele o sa fiu cu el, parfumul lui a ramas bine impregnat in pielea mea, amprenta lui e bine pusa pe sufletul meu si acolo o sa ramana idiferent cat timp va trece.

In ultimele 4 zile, cred ca am dormit aproximativ 10 ore, m`am intoxicat de tutun si alcool. Camera mea arata la fel ca sufletul meu, dezastruoasa. In timp ce stateam si`mi beam cafeaua azi`dimineata in jur de ora 8:00, suna telefonul. M`a sunat el ..

- Buna dimineata !

- Neatza !

- Ce faci Andreea ?

- Bine, beau cafeaua. Tu ce faci ? Cum esti ?

- Pai .. am fost un pic in oras, ca am avut ceva probleme de rezolvat si acum ma indrept spre casa. De ce nu mi`ai mai dat niciun telefon Andreea ?

- Pentru ca nu am vrut sa te deranjez, m`am gandit ca poate ai treaba.

- Niciodata nu ma deranjezi sufletul meu. Andreea, mi`e greu sa renunt la tine ... gandeste`te bine.

- Vorbim mai tarziu, am treaba.

Si`am inchis ... mi`am turnat un pahar de angelli, ca altceva nu mai am, si l`am baut dintr`o inghititura .

In seara asta plec in oras ... cred ca vreau sa mai beau si pe altundeva, nu doar p`acasa. Mi`e scarba in momentul cand vad un barbat ca se apropie de mine ... nimeni nu e ca el, nimeni nu se uita la mine ca el, nimeni nu vorbeste cu mine ca el.

Inca putin si plec departe de tot ...

Mi`e dor ...